Consultații Lingvistice

022 29 58 98

   

   

   

Blog-uri

Această pagină este dedicată cercetătorilor din cadrul Institutului de Filologie

  • Acasă
    Acasă This is where you can find all the blog posts throughout the site.
  • Categorii
    Categorii Displays a list of categories from this blog.
  • Etichete
    Etichete Displays a list of tags that have been used in the blog.
  • Bloggeri
    Bloggeri Search for your favorite blogger from this site.
  • Echipe de Blog
    Echipe de Blog Find your favorite team blogs here.
  • Autentificare
    Autentificare Login form

Strategul chinez Sun Tzu – acad. Gheorghe Duca şi falsificatori adevărului ştiinţific– moldoveniştii

Posted by pe in fără categorie
  • Font size: Larger Smaller
  • Afişări: 93
  • 0 Comments
  • Abonați-vă la această intrare
  • Imprimați

Cu aproape trei decenii în urmă, în Campania electorală pentru alegerea Sovietului Suprem al URSS, circula o istorioară spirituală: un preot candida, alături de un activist de partid, la funcţia de deputat, iar contra-candidatul său comunist, pentru a-şi asigura victoria, a lansat zvonul că părintele respectiv are două fete cu moravuri uşoare, adică două curve, deşi acesta, în realitate, avea doi feciori. Şi ca urmare, restul timpului rezervat campaniei electorale preotul nostru nu a făcut decât să demonstreze electoratului că are doi feciori şi, în fine, a pierdut alegerile. Atunci, mi se părea că zvonologia e o stratagemă descoperită de comunişti şi, într-un fel, îi invidiam pentru ingeniozitate şi inteligenţă propagandistică. Ulterior, însă, mi-am dat seama că dezinformarea maselor s-a făcut şi se face cu mult succes în toată lumea, mai ales în scopuri politice, realitate descrisă în mod concludent şi cu numeroase exemple concrete de Gustave le Bon (7 mai, 1841 – 13 decembrie, 1931), care, pornind de la ideea că „cine poate induce în eroare masele, acela poate deveni căpetenia lor; iară cel care încearcă să le dezmeticească,  acela totdeauna va fi victima lor”, a demonstrat    că raţiunea, conştiinţa maselor populare poate fi manipulată şi canalizată în direcţia dorită, mânuind cu iscusinţă mecanismul manipulării, al falsificării realităţii istorice, al minciunii impertinente, prin mistificare, înşelăciune, escrocherie etc.  Iar acest procedeu de dezinformare, de manipulare, de falsificare a realităţii se practică cu mult succes nu numai în conflagraţiile dintre state, în disensiunile politice etc., dar şi în conflictele dintre persoane, generate fie de invidie, ambiţie, animozitate, maliţiozitate etc., întrucât „dominăm mai uşor oamenii incitând pasiunile lor decât ocupându-ne de interesele lor” (Gustave le Bon, Psihologia mulţimilor. Traducere de Mariana Tabacu. Bucureşti: Editura Antet XX Press, 2010).

Aveam impresia că toate aceste stratageme, subterfugii sau, exprimându-mă mai popular, şiretlicuri sunt de origine relativ recentă, adică ar fi apărut prin secolul XIX şi au ajuns la prefecţiune în secolele XX-XXI, dar, pe naiba!, ele există a mundo conditio „de la facerea lumii” (cum se exprimau strămoşii noştri, romanii). Încă  Sun Tzu (544—496 î.Hr.), filosof şi strateg miltitar legendar din China antică, postula că „arta supremă a războiului” şi al fiecărui conflict politic sau interpersonal „este înfrângerea inamicului, prin înşelătorie,  fără luptă” şi recomanda:   „1. Discreditaţi tot ceea ce merge bine în ţara inamicului; 

2. Implicaţi reprezentanţii claselor conducătoare ai ţării inamice în afaceri dubioase. Distrugeţi-le reputaţia şi, la momentul potrivit, supuneţi-i dispreţului propriilor concetăţeni;

3. Utilizaţi creaturile cele mai ticăloase şi mai abjecte;

4. Răspândiţi discordia şi conflictele între cetăţenii ţărilor ostile. Întărâtaţi-i pe tineri contra bătrânilor;

5. Ridiculizaţi tradiţiile adversarilor. Discreditaţi-le luminătorii de conştiinţă;

6. Induceţi în eroare inamicul, spre a-l conduce la temporizare şi neglijenţă, apoi avansaţi cu repeziciune;

7. Perturbaţi, prin orice mijloace, intendenţa aprovizionarea şi funcţionarea armatei inamicului;

8. Slăbiţi voinţa luptătorilor inamici prin cântece şi melodii senzuale;

9. Daţi-i namicului fete şi băieţi tineri pentru a-i lua minţile, dar şi jad şi mătase pentru a-i zgândări ambiţiile;

10. Fiţi generoşi în promisiuni şi recompense pentru informaţii;

11. Infiltraţi-vă peste tot spionii. Bazaţi-vă pe trădătorii care se găsesc în rândurile inamice;

12. Făceţi-i pe adversari să creadă că mai există o posibilitate de a se salva. Apoi, LOVIŢI. Scopul vostru trebuie să fie preluarea intactă a tot ceea ce se află pe pământ. În acest fel trupele vă vor rămâne odihnite, iar Victoria va fi totală.” (Sun Tzu, Arta războiului. Traducere de Alexandra Novaru şi Raluca Pârvu. Bucureşti: Editura Antet XX Press, 2007).

O analiză sumară a acestor axiome strategice demonstrează că procedeele de manipulare şi de înşelare a maselor folosite în toate domeniile de activitate (conflicte armate, relaţii interstatale şi interumane de natură politică, economică, socială, spirituală etc.) nu s-au modificat deloc pe parcursul a 2500 de ani, dar s-au modernizat doar modalităţile de diseminare, de difuzare a acestora (mass-media, internet). 

Am început articolul de faţă cu această digresiune vastă pentru ca cititorul nostru să pătrundă cu mai multă facilitate în semnificaţia celor relatate în continuare şi să sesizez finalitatea secretă, ocultă chiar a tuturor manipulărilor şi dezinformărilor. 

Aşadar, protagonistul articolului nostru este academicianul Gheorghe Duca, preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei, care, din 2010 şi mai ales din 2014, când a fost reales preşedinte al AŞM, este atacat fără menajamente şi supus unor critici acerbe, fiind învinuit de toate păcatele imaginabile şi inimaginabile: sustragere de fonduri publice, utilizare în scopuri personale a unor bunuri publice, posesiuni imobiliare şi funciare în Republica Moldova, în România şi în cele mai exotice ţări din din lume (Spania, Italia etc.), conturi bancare nedeclarate, atribuire ilegală de loturi de pământ şi de instituţii publice Universităţii Academiei de Ştiinţe, promovare în ierarhia academică a unor persoane obediente, conducere dictatorială a academiei, iniţierea unor alegeri ilegale şi nedemocrate pentru noi membri ai academiei, deţinere prin cumul a mai multor funcţii bine remunerate, evaziune fiscală etc., etc. 

Am enumerat numai o parte din „culpele” atribuite dlui acad. Gheorghe Duca şi nu voi insista asupra gradului de culpabilitate a acestuia, întrucât acest lucru ţine de competenţa organelor de resort. Aşa cum menţionează actualii săi denigratori, cauza acad. Gheorghe Duca a fost examinată detaliat în toate instanţele: anchetă, procuratură, judecătorie, fisc, anticorupţie, comisia de integritate etc., etc., fără ca aceste instituţii ale statului să identifice vreo contravenţie serioasă sau infracţiune criminală în activitatea managerială a dlui Gheorghe Duca. Odată ce nu au fost depistate abateri grave, persoana respectivă este declarată ca fiind nevinovată. Şi ar fi normal şi justificat din punct de vedere logic şi juridic ca această campanie interminabilă de culpabilizări la adresa preşedintelui AŞM să se încheie în definitiv. Dar nu a fost să fie, dat fiind că pretinşii justiţiari continuă să scrie şi să inventeze noi păcate sau le extindă pe cele vechi. Se creează impresia că această suită de acţiuni anti-Duca este, în prezent, patronată, tutelată, dirijată şi chiar favorizată tocmai din vârful piramidei de stat, alias preşedinţie. 

Luând în considerare faptul că acad. Gheorghe Duca este un adept fervent al adevărului ştiinţific în problemele de istorie, de identitate naţională, de lingvistică, de literatură şi de spiritualitate română, în timp ce preşedintele Igor Dodon perseverează cu obstinaţie asinală în promovarea unor pseudoteorii pe care istoria demult le-a aruncat la groapa de gunoi, cauza şi sursa atacurilor la adresa acad. Gheorghe se clarifică. Aşadar, în funcţie de cum interpretăm evenimentele de la 1812 şi 1940 – eliberare sau ocupaţie şi Unirea de la 1918, în funcţie de cum ne identificăm – români sau moldoveni şi în funcţie de cum numim limba noastră – română sau moldovenească, noi ne erijăm fie în postură de victime, fie în postură de călăi. Dacă suntem adepţii calăului, devenim automat călăii propriului eu. Şi este necesar să recunoaştem că Rusiei ţariste, dar mai ale Rusiei Sovietice şi mai ales cele postsovietice le-a reuşit perfect această strategemă, întrucât toate Rusiile s-au condus, se conduc şi se vor conduce de indicaţiile lui Sun Tzu, care, identificând tactica de stăpânire a popoarelor ocupate, oferea autorităţilor următoarele indicaţii: „Taie-le rădăcinile, acoperă-le cerul, distruge-le tradiţiile, dezbină-i, fă-i să se ruşineze de ceea ce sunt! Astfel, nu va trebui să lupţi pentru a-i cuceri, pentru că, speriaţi de ceea ce vor fi devenit, te vor implora pe tine să vii şi să-i salvezi de ei înşişi”.  Mai mult decât atât, acelaşi Sun Tzu avizează pe toţi cuceritorii: „Nici o ţară nu poate fi cucerită fără o complicitate din interior”. Aşadar, „fraţii” ruşi şi-au realizat aproape toate obiectivele: ne-au îndepărtat de rădăcini, făcându-ne moldoveni, ne-au distrus, în mare parte, tradiţiile noastre strămăşeşti, ne-au dezbinat de fraţi, unii dintre noi se ruşinează să recunoască că sunt români şi toate acestea ruşii le-au realizat nu fără cozile noastre de topor autohtone, adică cu „o complicitate din interior”. Se părea că după obţinerea Independenţei Republica Moldova va realiza din nou Unirea sau cel puţin se va produce o apropiere cât mai intimă posibil cu România. Unirea nu s-a produs, dar identificarea naţională, identitară se produce în ritm galopant, iar acest proces indispune, îi impacientează, îi deranjează şi chiar îi supără pe foştii noştri „stăpâni”, de aceea ei se conduc de adevărul exprimat de dictonul latin cuis regio, eius religio „religia stăpânului, religia supusului”, continuând a promova aceeaşi pseudoştiinţă şi a practica aceeaşi atitudine în raport cu noi basarabenii: suntem moldoveni, vorbim moldoveneşte, am fost întotdeauna eliberaţi de Rusia, am beneficiat de dragostea „fratelui mai mare” şi-i suntem datori pe veci acesteia, iar Unirea cu România ar conduce la asuprirea naţională a moldovenilor, la deznaţionalizarea lor şi la dispariţia „limbii moldoveneşti”. Evident, aceste enormităţi nu ar avea priză la publicul larg dacă ar lipsi coloana a cincea, cozile de topor, care susţin aceste enormităţi, deşi intelectualii ruşi oneşti sunt conştienţi şi recunosc unitatea naţională a românilor din Republica Moldova şi a celor de dincolo de Prut. 

Aşadar, dl acad. Gheorghe Duca nu este denigrat, calomniat,  blamat, defăimat, discreditat, culpabilizat şi bârfit atât din cauza probităţii sale de savant sau de manager academic, cât pe motivul că împărtăşeşte alte opţiuni politice, identitare şi istorice, ceea ce vine în contradicţie cu rătăcirea politică şi ideologică a celor care doresc să ne reînchine „fratelui mai mare”.

În activitatea lor ingrată, denigratorii acad. Gheorghe Duca sunt afectaţi de sindromul Stockholm, constând în inocularea, în conştiinţa victimei, a unei anumite simpatii în raport cu călăul sau torţionarul său, căci nu întotdeauna argumentum baculum „argumentul băţului” are efectul scontat, de aceea a fost necesar „codul manierelor elegante” bazat în întregime pe „înşelătorie” (Sun Tzu).  Astfel, conştiinţa basarabenilor a fost deformată în aşa măsură, încât ocupanţii sunt trataţi ca fraţi, iar fraţii – ca inamici. Şi dacă poziţia unui om fără carte poate fi îngăduită ca fiind o repercusiune a propagandei sovietice şi a lipsei de cultură, nu putem avea o atitudine indulgentă sau concesivă în raport cu oamenii politici, de cultură sau de ştiinţă, întrucât pentru aceştia urmează să primeze adevărul şi interesul naţional, în situaţia în care aceşti oameni manifestă o probitate serioasă, iar dacă ei promovează interese străine neamului nostru, respectivii cetăţeni sunt în serviciul unor forţe oculte, ostile poporului nostru. 

Desigur, coloana a cincea de la noi include nu numai conaţionali, ci şi o mare parte de ruşi, ucraineni, bulgari şi găgăuzi, care sunt în cvasitotalitate nostalgici şi se pronunţă împotriva Unirii, sunt adepţii unor idei perimate: autohtonii sunt moldoveni, vorbesc limba moldovenească, ruşii ne-au eliberat, românii ne-au ocupat etc., adică ei nu uită că au fost aduşi aici de imperiul ţarist sau de cel sovietic în calitate de colonii, au beneficiat de multe privilegii, s-au considerat superiori în raport cu românii etc. Eu cer conaţionalilor mei să nu manifeste antipatie, cu atât mai mult aversiune faţă de reprezentanţii naţiunilor conlocuitoare, ci, dimpotrivă, să-i simpatizeze, căci fiecare dintre noi are o mulţime de amici între ei, iar pe cei de altă limbă îi îndemn să ne înveţe şi să ne vorbească limba şi să se conformeze tradiţiilor şi legislaţiei în vigoare, aşa cum procedează orice om civilizat stabilit în altă ţară. 

Aşadar, înainte de a încheia aceste rânduri, aş vrea să revin asupra criticilor dlui acad. Gheorghe Duca. Noi, societatea noastră avem o mulţime de probleme care necesită soluţie în regim de urgenţă, iar voi, oamenii politici şi sfetnicii lor, nu faceţi decât să tulburaţi apele, să identificaţi „duşmanii poporului”, să luptaţi cu corupţia acolo unde ea lipseşte, să reinventaţi „limba moldovenească” şi „poporul moldovenesc”. Cui prodest? „cui foloseşte?” Numai inamicilor noştri, căci oamenii simpli, indiferent de apartenenţa lor naţională şi confesională, vor continua să trăiască în sărăcie, deoarece pe voi vă preocupă probleme de „importanţă cardinală”: limba, identitatea naţională şi istoria, „măreaţă” mai ales sub înţeleapta conducere a actualului preşedinte.

Dl acad. Gheorghe Duca este chimist (şi cred că e un specialist de frunte la noi, probă supremă servind faptul că este ales academician de onoare sau doctor honoris causa de mai multe academii din Europa), dar nu inginer, istoric sau lingvist şi promovează, cu multă asiduitate şi perseverenţă, adevărul ştiinţific. Îi este străină pseudoştiinţa sau ştiinţa făcută la comanda politicienilor. Pe lângă faptul că este chimist, el este şi un excelent manager, ceea ce permite ştiinţei noastre să se dezvolte în condiţii favorabile şi este ferm convins că rezultatele ştiinţelor umaniste se realizează la un nivel ştiinţific avansat şi se bazează pe materiale de arhivă autentice, servind intereselor noastre naţionale.

În ceea ce priveşte dl acad. Gheorghe Duca, vă asigur că dacă ar fi fost găsit vinovat, s-ar fi bucurat foarte mulţi din protipendada noastră politică şi l-ar fi ascuns la răcoare, gestul fiind etichetat drept o acţiune valoroasă de luptă cu corupţia. Dar aşa.... de unde nu-i nici Dumnezeu nu dă!

                                                                                    Vasile Bahnaru

 

Comentarii

  • No comments made yet. Be the first to submit a comment

Lăsaţi un comentariu

Musafir Marți, 27 Iunie 2017
   

Noutăți  

Joi, 29 iunie 2017, ora 10.00, în Sala 408, în şedinţa Seminarului Ştiinţific de Profil din cadrul Institutului de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, va avea loc discuţia tezei de doctor habilitat în filologie, la specialitatea 621.04. Lexicologie şi lexicografie; terminologie şi limbaje specializate; traductologie (limba română), cu tema Terminologia medicală în limba română: evoluţie şi tendinţe

Citește mai departe...

Joi, 22 iunie 2017, la ora 11:00, sala 411 va avea loc şedinţa Seminarului ştiinţific de profil la specialitatea 622.02. – Teoria literaturii

Citește mai departe...

INSTITUTUL DE FILOLOGIE, RAPORT PRIVIND ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICĂ ŞI INOVAŢIONALĂ în anul 2016

Citește mai departe...
   

Aparitii editoriale  

   
© INSTITUTUL DE FILOLOGIE 2015